Fapte și adevăruri

Despre deformarea realității și nevoia reconstrucției adevărului public

Viața noastră intelectuală și socială se bazează pe fapte.
Dar noi nu trăim din fapte brute, ci din „adevărurile” povestite despre ele.

Un fapt este un eveniment, o cifră, o decizie. Un adevăr public este interpretarea aparent legitimă a acelui fapt, narațiunea care îl explică și creează percepție, construiește un sens.

„Adevărurile” în care au fost pervertite faptele au fost răstălmăcite ideologic în numeroase rânduri. Povestite convenabil repetat, iar și iar, de politicieni și rostogolite de mass media, faptele și-au pierdut semnificația și au fost înlocuite cu „adevăruri” contrafăcute.

Privind retrospectiv, problema României nu este lipsa faptelor.
Dar astăzi constatăm că problema este capturarea adevărului despre ele.

Datoria externă atârnă greu. Adevărul este selectat.

Fapte: între 2019 și 2025 datoria externă a explodat, de la 120 la 230 miliarde de euro; continuarea spiralei creșterii îndatorării externe sub Bolojan; procentul de 3% din PIB pentru plata datoriilor.

Adevărul despre această creștere masivă este răstălmăcit. Vinovat este Ciolacu, dar se trece cu nonșalanță peste premierii Orban, Câțu, Ciucă și acum Bolojan.

Adevărul despre creșterea îndatorării a fost selectat, nu a fost discutat onest:
– de ce a fost necesară?
– ce parte ține de context internațional?
– ce parte ține de proastă administrare?
– ce cost strategic va plăti generația următoare?

Faptele sunt cunoscute. Adevărul lor este selectat.

Istoria e uitată. Adevărul este atribuit convenabil.

Fapte istorice: integrarea în NATO și aderarea la UE.
Adevărul despre eforturile politice, diplomatice și administrative premergătoare a fost simplificat sau rescris simbolic. Nu se mai vorbește despre eforturile guvernării Năstase care le-au făcut posibile, ci este redus la momentul formal al semnării în timpul regimului Băsescu. Efortul sistemic devine decor.

Adevărul este reatribuit, memoria devine propagandă.

Faptul economic real și adevărul ideologic.

Fapt: Există perioade de creștere, perioade de relansare, perioade de stagnare, chiar recesiune; au existat politici fiscale și salariale care au stimulat consumul și capitalul autohton, ceea ce a determinat revirimentul economic din anii 2015-2023; au existat și există politici care au sufocat capitalul autohton și mediul de afaceri.

Adevărul despre evoluțiile economice este inevitabil complex, dar constant a fost rescris ideologic. Măsurile favorabile ale unor guvernări au fost minimalizate, cele contrare au fost cauționate. Nu am discutat mecanisme, ci am pus etichete.

Veniturile scad, adevărul e incomod

Fapte: inflația persistentă, scăderea consumului, climatul investițional neatrăgător, șomajul în creștere, instalarea recesiunii.

Adevărul a fost trecut la capitolul „greaua moștenire”, singura soluție este austeritatea. Corectarea situației va veni cândva, într-un viitor nespecificat. Acum trebuie să tăiem tot ce se poate tăia, românii sunt obișnuiți cu sacrificiile, „mămăliga nu explodează”.

Degradarea industrială și alimentară - adevărul ascuns

Fapte: dezindustrializarea, scăderea ponderii industriei în formarea PIB-ului României a scăzut de la 26,5% în 2020 la sub 17% în 2025; în România, altădată „grânarul Europei”, importurile de alimente au crescut cu 374% între 2012 și 2025, ridicându-se anul trecut la 11 miliarde de euro, adică o medie de peste 30 de milioane de euro zilnic

Adevărul spune că așa e normal, ne aliniem proporțiilor economiilor europene. Vor veni fondurile europene sau PNRR și vor rezolva dezechilibrele. Oare?

Energia a devenit un lux – adevărul e pus între paranteze

Fapte: reducerea capacităților energetice de la 55TWh în 2020 la 41,4 TWh în 2025, creșterea insuportabilă a facturii la energie, reticența investitorilor în condițiile unor prețuri necompetitive ale energiei, alinierea fără rezerve la politicile Green Deal.

Adevărul e ascuns în alinierea cu politicile Green Deal prin închiderea unor capacități de producție pe cărbune și gaze naturale. Responsabili sunt alții: Europa, „băieții deștepți”, nu alegerile noastre de amputare a unor capacități care ne asigurau independență energetică. Noi trebuie să protejăm natura pentru că așa susțin diverse ONG-uri care blochează lucrări hidro-electrice.

Risipa din sectorul public – neputința sau dezinteresul
Fapte: creșterea cheltuielilor publice de la 424 miliarde de lei în 2020 la peste 700 de miliarde în 2025, abuzurile salariale și privilegiile din aparatul de stat.

Adevărul este înecat în scandaluri marginale favorizate de o mass media în căutare de vinovății, în episoade spectaculoase de care uităm după câteva zile pentru că alt scandal ocupă prima pagină, în personalizări excesive.

Asistența medicală publică se prăbușește – nimănui nu-i pasă

Fapte: degradarea asistenței medicale publice în intervalul menționat prin scăderea cu 17% a finanțării din bugetul CNAS a spitalelor publice, medici de la stat care abuzează de poziția lor pentru a-și atrage clienți în sistemul privat.

Adevărul e că nu discutăm despre lipsa de responsabilitate față de calitatea viitoarelor generații, despre neglijarea și abuzul asupra sistemului public. Ni se prezintă incidente și persoane de către o mass media în căutare de vinovății de vitrină și povești facile.

Educația la cote de avarie – adevărul e lăsat pe mai târziu

Fapte: e un truism că educația este într-o criză cronică, din ce în ce mai gravă; „Pactul pentru educație” a fost un monumental eșec; subfinanțarea e cronică, drept care abandonul școlar e la cote de avarie iar analfabetismul funcțional ne face campioni; educația la clasă devenit precară, dar stimulează industria meditațiilor.

Adevărul e atât de dramatic, încât nici măcar nu mai poate fi cosmetizat. E pur și simplu trecut cu vederea. Degradarea o resimt elevi, studenți, părinți, educatori cu vocație. Costurile sociale vor fi dramatice, dacă cândva, în viitor, se va pune problema. Acum nu e nicio urgență, se va corecta mai târziu. Când?

Partidele sunt goale – un adevăr pe care începem să-l realizăm

Fapte: degradarea rolului democratic esențial al partidelor de a genera strategii, proiecte de țară și resursă umană competentă; politizarea tuturor pozițiilor de decizie a devenit practică curentă și motiv de nemulțumire surdă a populației.

Adevărul este acoperit de gălăgie și butaforie. În spatele decorului se fac aranjamente, se distribuie avantaje, se mimează democrația. Iarăși discutăm incidente și persoane, dar promovarea incompetenței a ajuns stridentă.

Mass-media: adevărul convertit în spectacol.

Fapt: abandonarea rolului de „câine de pază” al democrației; dezbaterea a devenit rating, conflictul a devenit marfă, iar studiourile de televiziune sunt populate de purtători de mesaje ale partidelor; atacarea opoziției și nu a puterii a devenit spectacol grotesc.
Adevărul e că mass media a ajuns prizoniera unor finanțări netransparente și dependențe care afectează independența editorială. Adevărul devine produs secundar atunci când profitul devine criteriu suprem.

Nu se mai caută adevărul, se caută audiența.

ONG-urile – adevărul este doar pretext

Fapt: o rețea de ONG-uri cu arondare politică influențează disproporționat percepțiile și deciziile de politici publice, agendă mediatică, educație, justiție, opțiuni geopolitice.

Adevărul este ascuns în gălăgia făcută „întocmai și la timp”, în campanii de civism cu tentă politică. Finanțarea lor e netransparentă, iar mecanismele de influență ridică întrebări legitime față de întregul eșafodaj de presupusă acțiune civică. Servesc interesele generale ale societății sau e un pretext pentru promovarea unor interese particulare, interne și externe, politice și financiare?

Geopolitica limitată. Adevărul: lozinci și simbolistică

Fapte: subordonarea față de Bruxelles, Paris sau Berlin în condițiile unei inconsistențe strategice europene; parteneriatul strategic cu Statele Unite în criză, contacte lipsite de substanță cu Administrația americană, retragerea unor militari americani; absența de la reuniuni cruciale precum Davos sau Munchen; o politică externă „provincială”, pe alocuri ridicolă, cu accent pus pe contacte diplomatice cu Ucraina și Moldova. Slăbirea coerenței europene este de asemenea un fapt.

Adevărul este acoperit de simboluri:
– gesturi demonstrative, declarații grandioase, strângeri de mână, poze de grup, întâlniri pe culoarele reuniunilor internaționale,
– acțiuni diplomatice fără orizont, loialități declarative
– teme mobilizatoare și sterile: „pro-europeni” vs. ceilalți, Ucraina, războiul hibrid, Rusia, Trump vs. Europa

Simbolul înlocuiește analiza și elaborarea strategică.

Mecanismul

Toate aceste exemple arată că nu trăim într-o societate fără fapte. Dimpotrivă, faptele se adună amenințător.
În loc să analizăm cadrul amplu în care se petrec faptele, ne limităm să trăim într-o societate în care adevărul despre fapte este povestit ideologic, instrumentalizat și redistribuit convenabil.

Adevărul public, cel care consolidează o societate, nu mai este rezultatul unei analize oneste. Este răstălmăcit potrivit logicii luptei pentru putere.

Cine controlează interpretarea controlează percepția. Cine controlează percepția controlează legitimitatea.

Miza revenirii la normalitate

Cea mai mare problemă a României nu este o politică anume. Nu este un partid anume. Nu este un lider anume.

Cea mai mare problemă este imposibilitatea de a construi un adevăr public coerent, asumat și verificabil despre propriile noastre realități. Atât politicul cât și liota de influenceri și intelectuali cu „contract”, favorizați de o mass media corozivă, și-au abandonat rosturile într-o societate democratică.

Fără un adevăr comun, liber de influențe ideologice sau politice, nu putem avea strategie, nu putem avea responsabilitate, nu putem genera încredere și sens.

O societate fără adevăr comun devine o societate de tabere. O societate scindată în tabere nu poate construi nimic durabil.

Manifest

Ne închinăm la himere: Europa ne „dă” bani, America ne protejează de amenințări. Da, modelul occidental este cel mai potrivit pentru bunăstarea și siguranța noastră. Dar toți își urmăresc în primul rând propriile interese, iar nouă ne va fi bine când interesele noastre se aliniază cu ale lor. Contrar, va trebui să ne descurcăm cu forțe și resurse proprii.

Suntem obligați să analizăm corect faptele și să căutăm adevărurile în ceața poveștilor care ne sunt vândute ca realitate.

Ne-am înșelat de prea multe ori în ultimele decenii pentru a nu încerca să înțelegem unde se ascunde adevărul în acest joc de oglinzi.

Reconstrucția României nu începe cu un nou partid. Nu începe cu o nouă ideologie. Nu începe cu un nou lider providențial.

Începe cu reconstruirea adevărului public:

– asumarea integrală a meritelor și greșelilor, indiferent de tabără
– separarea faptelor de interpretarea lor realistă și non-ideologică
– evaluarea sistemică, nu personalizarea isterică
– refuzul manipulării prin selecție convenabilă

Faptele sunt materia primă în edificarea unei societăți așa cum o vrem. Adevărul este arhitectura vieții publice. Fără arhitectură, construcția se prăbușește.

O națiune poate supraviețui lipsurilor. Nu poate supraviețui minciunii!