Războaiele fratricide – de la Cain și Abel, la Kiev și Moscova

Despre mitul, istoria și geopolitica unei ruperi între frați

De la o vreme mă preocupă o idee: războiul dintre Rusia și Ucraina, cel mai nemilos și mai îndelungat război din civilizata și încercata Europă, trebuie citit și în termenii războiului fratricid.
Ceva de neimaginat pentru un continent care a trăit două conflagrații mondiale și care ar fi trebuit să se fi obișnuit cu pacea.

De la Cain și Abel încoace, cele mai crunte conflicte nu se duc între dușmani, ci între cei care seamănă.
Când sângele, limba și credința sunt comune, ura devine personală, iar războiul – un fratricid.
Războaiele între frați sunt și cele mai sângeroase, pentru că nu se termină odată cu un armistițiu, ci abia atunci când memoria încetează să fie dominată de ură.

Arhetipul: Cain și Abel

Totul începe cu mitul fondator al violenței: Cain și Abel, primul conflict între oameni și, paradoxal, primul între frați.
Nu dușmanul te ucide, ci cel care îți seamănă.

Cain îl ucide pe Abel nu din ură, ci din invidie și dorință de recunoaștere, din rivalitatea între egali:

„Domnul a privit cu plăcere la jertfa lui Abel, dar nu la jertfa lui Cain.”

Din acea rană s-a născut o constantă a civilizației: fratricidul – arhetip al tuturor războaielor civile, al luptelor dintre două versiuni ale aceleiași identități.

Mitul a fost completat apoi de fratricidul dintre Romulus și Remus, întemeietorii Romei.
Când Remus a trecut peste brazda sacră a noului oraș, Romulus l-a ucis rostind:

„Insociabile regnum” – puterea nu se împarte.

Nici nu e de mirare: tatăl lor era Marte, zeul războiului.

Ce ne spun nouă miturile? Pe un dușman îl poți înțelege, chiar respecta, pentru că are interese concurente. Dar când e vorba de frați, argumente aparent banale duc la o aversiune implacabilă.

Fiecare gest, fiecare amintire comună, fiecare cuvânt, alimentează aversiunea și, în cele din urmă, duc la gestul suprem al uciderii. Un soi de act de eliberare din presiunea psihologică.

Civilizația occidentală s-a născut, așadar, nu doar din cooperare, ci și din violența între cei apropiați.

Istoria cunoscută e plină de astfel de evenimente, nu numai între doi frați, doi oameni, ci și între frați din aceeași națiune.

Războiul dintre ruși și ucraineni este cel mai recent exemplu, dar nu singurul.

Istoria se repetă – popoare care s-au sfâșiat singure

De la Biblie la geopolitică, fratricidul e un fir roșu al istoriei.
Câteva repere mai cunoscute:

• Războiul civil din regatul evreiesc (sec. X î.Hr.) – o țară sfâșiată între Israel și Iudeea;

• Războiul de o sută de ani (1337–1453) – Franța și Anglia, dinastii înrudite;

• Războaiele civile engleze (1642–1651) – frați și veri, despărțiți de tron;

• Războiul de Secesiune american (1861–1865) – frați care s-au ucis pentru două viziuni asupra aceleiași națiuni. Lincoln spunea: „We are not enemies, but friends. We must not be enemies.”

• Războiul civil rus (1917–1923) – între „roșii” și „albi”, două concepții despre Rusia, dar aceeași limbă și cultură;

• Războiul civil spaniol (1936–1939) – vecini, preoți și profesori de o parte și de alta a baricadei;

• Războiul civil chinez (1946-1950) – frați ai unui popor umilit de decenii, eliberare pentru unii, trădare pentru alții, împinși de interese geopolitice;

• Războiul din Coreea (1950–1953) – același popor, două ideologii, aceeași rană.

• Războaiele iugoslave (1991–1999) – sârbi, croați, bosniaci, despărțiți de religie, dar nu de sânge;

În toate aceste cazuri, sângele comun n-a fost o frână, ci un combustibil.
Cu cât cei doi „frați” se seamănă mai mult, cu atât războiul devine mai crud.
Când adversarul îți vorbește limba, trădarea percepută e mai apăsătoare decât uciderea.

Fratricidul slav – Rusia și Ucraina

Privind în adâncul istoriei, descoperim că fratricidul slav nu e o excepție, ci o repetiție tragică întinsă pe aproape 12 secole, de la Rusia Kieveană la Imperiul țarist și sovietic.
Războiul dintre Rusia și Ucraina nu e doar o confruntare geopolitică, ci o despărțire între două ramuri ale aceluiași trunchi slav.
Aceeași limbă, aceleași icoane, aceiași sfinți, același aluat istoric – dar două narațiuni ireconciliabile.

Rușii cred că apără „Rusia istorică”. Ucrainenii cred că își apără libertatea.
Amândouă cred că sunt victimele celuilalt.
Și, ca în Geneză, niciunul nu poate trăi sub privirea „Tatălui comun” – Istoria.

Rusia Kieveană, leagănul civilizației slave, a fost locul de naștere al ambelor popoare.
După secole de transformări, Moscova s-a impus ca centru imperial, iar Kievul a devenit periferie.
Când imperiul țarist s-a prăbușit, Ucraina și-a declarat independența în 1917 – vis întrerupt de bolșevici.
A urmat o istorie marcată de suferințe, între care Holodomorul – rana colectivă care nu s-a mai închis.

După 1991, Ucraina a ales drumul spre Occident, iar Rusia a văzut în această alegere o trădare.
Un frate care pleacă de acasă, dar ia cu el icoana comună.
De aici, „paricidul” de azi: fratele mai mare împotriva celui mai mic.

Lecția fratricidului

De la Cain și Abel până la Kiev și Moscova, firul este același: nu ideologiile distrug lumea, ci orgoliul identitar al celor care se cred deținătorii adevărului.

Războaiele între frați nu au învingători, au doar doi învinși care se privesc cu ură.

Ceea ce face și mai tragic actualul război slav este că ura dintre frați a fost alimentată de interese externe: de teama americanilor de o Rusie redivivus, de iluziile europene ale unei ordini morale fără fundament strategic.

Toți – ruși, ucraineni, americani, europeni – și-au tras un glonț în picior.
Și din rana asta sângerează o lume întreagă.

După 3 ani și jumătate de război a fost parcursă toată spirala urii. „Frații” nu cedează o iotă, până când unul fie va muri, fie se va preda!

Miturile și istoria arată că nu există o altă cale.

Iar cei care de pe margine îi încurajează pe unul împotriva celuilalt, ar trebui să-și vadă de necazurile lor.

Poate că într-o zi, când istoria își va recăpăta luciditatea, Kievul și Moscova vor înțelege că n-au purtat un război între națiuni, ci un duel între două amintiri despre același început.